chiblă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHÍBLĂ, chible, s. f. 1. Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină.
2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică. – Din
germ. Kübel, engl. kibble.