chibiț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIBÍȚ, chibiți, s. m. Persoană care asistă la un joc de cărți, la o partidă de șah, de table etc. fără să ia parte efectiv la joc (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători).[
Acc. și:
chíbiț] – Din
germ. Kiebitz.