cheu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHEU s. n. v. chei.cheu (Dicționar de neologisme, 1986)CHEU s.n. v.
chei.
cheŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cheŭ și
cheĭ n., pl.
urĭ (fr.
quai, de orig. normando-picardă, d. celt.
cai). Zid făcut pe malu uneĭ ape ca să oprească revărsarea (zăgaz) orĭ ca să ușureze încărcarea și descărcarea mărfurilor din corăbiĭ. Stradă pe marginea apelor:
cheu [!] Dîmbovițeĭ în Bucureștĭ. V.
splaĭ.cheu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cheu (cheiu) n.
1. ridicătură făcută dealungul unui rîu spre a opri revărsarea apei;
2. țărmul unui port unde se încarcă și se descarcă mărfuri;
3. trotuar la gările drumului de fier (= fr.
quai).
cheu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHEU s. n. v. chei.