chebap (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. – Din
tc. kebap.chebap (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chebáp (chebápuri), s. n. – Carne friptă la frigare. –
Mr. chibape. Tc. kebap (Șeineanu, II, 102; Lokotsch 972; Berneker 498; Ronzevalle 144);
cf. ngr. ϰεμπάπι,
bg. kebab.chebap (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, după obiceiurile bucătăriei turcești. –
Tc. kebap.chebap (Dicționaru limbii românești, 1939)chebáp n., pl.
urĭ (turc. [d. ar.]
kebab și
kebap; ngr.
kebápi, bg.
kebap).
Vechĭ. Friptură la frigare și opărită cu sos.
chebap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chebáp s. n.,
pl. chebápurichebap (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chebap n. friptură pe frigare preparată turcește (felii largi de berbece sunt înfirate pe o frigare și fripte pe cărbuni, apoi stropite cu sos de ceapă și de pătlăgele roșii):
dobe de mistreț și chebapuri de căprioară Od. [Turc. KEBAB].
chebap (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. — Din
tc. kebap.