chec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHEC, checuri, s. n. Sort de prăjitură de origine englezească, preparată din aluat cu grăsime, stafide, rahat etc. și coaptă în forme. – Din
engl. cake.chec (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)CHEC, checuri, s.n. Prăjitură realizată dintr-o compoziție obținută prin simpla amestecare a ingredientelor (făină, unt, ouă, zahăr, praf de copt), coaptă de obicei într-o formă dreptunghiulară; poate fi simplu sau cu adaos de cacao, fructe confiate, stafide sau rahat; engl.
cake (= prăjitură).
chec (Dicționar de neologisme, 1986)CHEC s.n. Preparat dulce făcut din ouă, zahăr, lapte, grăsime și rahat. [Pl.
-uri. / < engl.
cake, cf. fr.
cake].
chec (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)chec s.n. (reg.) om mic și mizerabil; ticăit.
chec (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHEC s. n. sort de prăjitură englezească coaptă în forme, din aluat gros și dulce cu ingrediente (nuci, stafide, rahat etc.). (< engl., fr.
cake)
chec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chec s. n.,
pl. chécurichec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHEC, checuri, s. n. Prăjitură de origine englezească, preparată din aluat cu grăsime, stafide, rahat etc. și coaptă în tăvi speciale. — Din
engl. cake.