cherestegiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; persoană care lucrează cherestea. [
Var.:
chiristigíu s. m.] – Din
tc. keresteci.cherestegiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; cel care lucrează cheresteaua. [
Var.:
chiristigíu s. m.] –
Tc. keresteci.cherestegiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cherestegíu s. m.,
art. cherestegíul; pl. cherestegíi, art. cherestegíii (-gi-ii)cherestegiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cherestegiu m. cel ce vinde cherestea. [Turc. KERESTEDJY].
cherestegiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; persoană care se ocupă cu prelucrarea cherestelei. [
Var.:
chiristigíu s. m.] — Din
tc. keresteci.cherestegiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cherestegíŭ m. (turc.
keresteği). Negustor de lemne de construcțiune. – Și
chiristigíŭ.