cheltuĭală - explicat in DEX

cheltuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligat s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, partea care a pierdut un proces părții care a câștigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eală.

cheltuială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloacele bănești oferite de cineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult. A intra la cheltuială = a fi obligat să cheltuiești mult. A băga (pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate, a chelfăni pe cineva. 2. (În contabilitate, la pl.) Rubrică unde se trec sumele cheltuite. 3. (În expr.) Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Risipă, irosire de energie, de timp etc.

cheltuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cheltuiálă s. f., g.-d. art. cheltuiélii; pl. cheltuiéli

cheltuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care partea care a pierdut un proces este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, părții care a câștigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] — Cheltui + suf. -eală.

cheltuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
cheltuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a cheltui. Cheltuĭelĭ mărunte, p. lucrurĭ micĭ. Cheltuĭelĭ neprevăzute, eventuale. Cheltuĭală de timp, de puterĭ, perdere [!], întrebuințare a timpuluĭ, a puterilor. Vechĭ. Haĭnă cu cheltuĭelĭ de mătase, cu adausurĭ de mătase, căptușeală, găitane ș. a. A da cuĭva de cheltuĭală, a-ĭ da banĭ de cheltuit și (fig.) a-l bate. A face cheltuĭelĭ, a cheltui. A-țĭ scoate (stoarce, distoarce saŭ întoarce) cheltuĭelile, a recîștiga ce a-ĭ [!] cheltuĭt.