chelonian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHELONIÁN, chelonieni, s. m. (La
pl.) Ordin de reptile al căror corp este închis într-o carapace osoasă; (și la
sg.) reptilă care face parte din acest ordin. [
Pr.:
-ni-an] – Din
fr. chélonien.chelonian (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHELONIÁN, chelonieni, s. m. (La
pl.) Ordin de reptile al căror corp este închis într-o carapace osoasă; (și la
sg.) reptilă făcând parte din acest ordin. [
Pr.:
-ni-an] – După
fr. chélonien (<
gr.).
chelonian (Dicționaru limbii românești, 1939)*chelonián, -ă adj. (vgr.
helóne, broască țestoasă).
Zool. Din ordinu broaștelor țestoase. S. n., pl.
e. Animal din ordinu al căruĭ tip e broasca țestoasă. V.
reptil.chelonian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chelonián (-ni-an) s. m.,
pl. cheloniéni (-ni-eni)chelonian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHELONIÁN, chelonieni, s. m. (La
pl.) Ordin de reptile al căror corp este închis într-o carapace osoasă; (și la
sg.) reptilă care face parte din acest ordin. [
Pr.:
-ni-an] – Din
fr. chélonien.