cheltuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de
a cheltui; (
concr.) bani cheltuiți. ◊
Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligat s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, partea care a pierdut un proces părții care a câștigat procesul. ◊
Expr. Cu (sau
pe)
cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva.
Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente.
A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional).
A băga (sau
a pune pe cineva)
la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (
Fam.)
A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la
pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [
Pr.:
-tu-ia-] –
Cheltui +
suf. -eală.