chelșug (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chelșúg (chelșúguri), s. n. –
1. Cheltuire, consum. –
2. Cheltuială, speze. –
3. Notă de cheltuieli, socoteală, factură. –
4. Contabilitate. –
5. Provizii, merinde, rezerve. –
Var. chelciug, chelșig. Mag. költseg (DAR). Înv. și în
Trans. –
Der. chelșiga, vb. (a cheltui).
Cf. cheltui.