cheltuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de
a cheltui; (
concr.) bani cheltuiți. ◊
Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligat s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, partea care a pierdut un proces părții care a câștigat procesul. ◊
Expr. Cu (sau
pe)
cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva.
Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente.
A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional).
A băga (sau
a pune pe cineva)
la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (
Fam.)
A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la
pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [
Pr.:
-tu-ia-] –
Cheltui +
suf. -eală.cheltuială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de
a cheltui; (
concr.) bani cheltuiți. ◊
Expr. Cu (sau
pe)
cheltuiala cuiva = cu mijloacele bănești oferite de cineva.
Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente.
A se pune pe cheltuială = a cheltui mult.
A intra la cheltuială = a fi obligat să cheltuiești mult.
A băga (pe cineva)
la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (
Fam.)
A da cuiva de cheltuială = a bate, a chelfăni pe cineva.
2. (În contabilitate, la
pl.) Rubrică unde se trec sumele cheltuite.
3. (În
expr.)
Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, partea care a pierdut un proces.
4. Fig. Risipă, irosire de energie, de timp etc.
cheltuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cheltuiálă s. f.,
g.-d. art. cheltuiélii; pl. cheltuiélicheltuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de
a cheltui; (
concr.) bani cheltuiți. ◊
Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care partea care a pierdut un proces este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, părții care a câștigat procesul. ◊
Expr. Cu (sau
pe)
cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva.
Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente.
A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional).
A băga (sau
a pune pe cineva)
la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (
Fam.)
A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la
pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [
Pr.:
-tu-ia-] —
Cheltui +
suf. -eală.cheltuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)cheltuĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a cheltui.
Cheltuĭelĭ mărunte, p. lucrurĭ micĭ.
Cheltuĭelĭ neprevăzute, eventuale.
Cheltuĭală de timp, de puterĭ, perdere [!], întrebuințare a timpuluĭ, a puterilor.
Vechĭ. Haĭnă cu cheltuĭelĭ de mătase, cu adausurĭ de mătase, căptușeală, găitane ș. a.
A da cuĭva de cheltuĭală, a-ĭ da banĭ de cheltuit și (
fig.) a-l bate.
A face cheltuĭelĭ, a cheltui.
A-țĭ scoate (stoarce, distoarce saŭ
întoarce) cheltuĭelile, a recîștiga ce a-ĭ [!] cheltuĭt.