cernușcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERNÚȘCĂ, cernuști, s. f. Numele a două plante;
a) negrușcă;
b) negrilică. ♦ Sămânța acestor plante, întrebuințată drept condiment. – Din
ucr.,
rus. černuška.cernușcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CERNÚȘCĂ, cernuști, s. f. Numele a două plante;
a) negrușcă;
b) negrilică. ♦ Sămânța acestor plante, întrebuințată ca condiment. –
Ucr., rus
černuška.cernușcă (Dicționaru limbii românești, 1939)cernúșcă f., pl.
ște și
ștĭ (rus.
černúška, dim. d.
černúha, care vine d.
černyĭ, negru; pol.
czarnuszka. V.
cerneală). O plantă ramunculacee ale căreĭ semințe se întrebuințează ca condiment (
nigella sativa). – Se numește și
chimen negru. V.
neghină.cernușcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cernúșcă s. f.,
g.-d. art. cernúștii; pl. cernúșticernușcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cernușcă f. plantă ale cării semințe negricioase se întrebuințează ca condiment (
Nigella). [Rus. ČERNUȘKA].
cernușcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CERNÚȘCĂ, cernuști, s. f. Numele a două plante;
a) negrușcă;
b) negrilică. ♦ Sămânța acestor plante, folosită drept condiment. — Din
ucr.,
rus. černuška.