cernire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CERNÍRE,cerniri, s. f. Acțiunea de a (se) cerni; cernit1. – V. cerni.
cernire(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CERNÍRE,cerniri, s. f. Acțiunea de a (se) cerni.
cernire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cerníre (pop.) s. f., g.-d. art. cernírii; pl. cerníri
cernire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CERNÍRE,cerniri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) cerni; cernit1. — V. cerni.