cerografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEROGRAFÍE s. f. Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt, prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal. – Din
fr. cérographie.cerografie (Dicționar de neologisme, 1986)CEROGRAFÍE s.f. (
Poligr.) Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal; gravură în encaustică. [< fr.
cérographie].
cerografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CEROGRAFÍE s. f. procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară pe o placă de metal. ◊ gravură în encaustică. (< fr.
cérographie)
cerografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cerografíe (-ro-gra-) s. f.,
art. cerografía, g.-d. cerografíi, art. cerografíeicerografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEROGRAFÍE s. f. Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt, prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal. — Din
fr. cérographie.