cernit - explicat in DEX

cernit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CERNÍT¹ s. n. (Rar) Cernire. – V. cerni.

cernit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CERNÍT², -Ă, cerniți, -te, adj. 1. De culoare neagră. ♦ (Despre haine) Negru, de doliu. 2. (Despre oameni) Care poartă doliu. 3. Fig. Mâhnit, îndurerat, trist; posomorât, mohorât. – V. cerni.

cernit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CERNÍT¹ s. n. (Rar) Cernire. – V. cerni.

cernit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CERNÍT², -Ă, cerniți, -te, adj. 1. De culoare neagră. ♦ (Despre haine) Negru, de doliu. 2. (Despre oameni) Care poartă doliu. 3. Fig. Mâhnit, îndurerat, trist; posomorât, mohorât. – V. cerni.

cernit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cernít (rar) s. n.

cernit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cernit a. fig. întunecat: inimă cernită.

cernit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CERNÍT¹ s. n. (Rar) Cernire. — V. cerni.

cernit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CERNÍT², -Ă, cerniți, -te, adj. 1. (Pop.) De culoare neagră. ♦ (Despre haine) Negru, de doliu. 2. (Despre oameni) Care poartă doliu. 3. Fig. Mâhnit, îndurerat, trist; posomorât, mohorât. — V. cerni.