cernut - explicat in DEX

cernut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CERNÚT¹ s. n. Cernere. – V. cerne.

cernut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CERNÚT², -Ă, cernuți, -te, adj. (Despre făină, mălai etc.) Care a fost trecut prin sită sau prin ciur. – V. cerne.

cernut (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CERNÚT¹ s. n. Cernere. – V. cerne.

cernut (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CERNÚT², -Ă, cernuți, -te, adj. (Despre făină, mălai etc.) Care a fost trecut prin sită sau prin ciur. – V. cerne.

cernut (Dicționaru limbii românești, 1939)
cernút n., pl. urĭ. Acțiunea de a cerne adese-orĭ.

cernut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cernút s. n.

cernut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cernut n. rezultatul cernerii materiale: cernutul grânelor.

cernut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CERNÚT¹ s. n. Cernere. — V. cerne.

cernut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CERNÚT², -Ă, cernuți, -te, adj. (Despre făină, mălai etc.) Care a fost trecut prin sită sau prin ciur. — V. cerne.