cergă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÉRGĂ, cergi, s. f. 1. Pătură (de lână) care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol, velință, scoarță.
2. Adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul. – Din
bg.,
scr. cerga. Cf. magh. cserge.