ceremonios - explicat in DEX

ceremonios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEREMONIÓS, -OÁSĂ, ceremonioși, -oase, adj. Care se comportă sau se face cu politețe (exagerată). [Pr.: -ni-os] – Din fr. cérémonieux.

ceremonios (Dicționar de neologisme, 1986)
CEREMONIÓS, -OÁSĂ adj. Potrivit unor reguli de politețe exagerată, formală. [Pron. -ni-os. / cf. fr. cérémonieux].

ceremonios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CEREMONIÓS, -OÁSĂ adj. potrivit unor reguli de politețe exagerată; protocolar, solemn. (< fr. cérémonieux)

ceremonios (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEREMONIÓS, -OÁSĂ, ceremonioși, -oase, adj. Care se comportă sau este săvârșit cu politețe (exagerată). [Pr.: -ni-os] – După fr. cérémonieux.

ceremonios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ceremoniós, -oásă adj. (lat. ceremoniosus). Care ține la ceremonie saŭ face prea multe ceremoniĭ: om ceremonios. Cu prea multe ceremoniĭ: bal ceremonios. Adv. Cu multă ceremonie.

ceremonios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ceremoniós (-ni-os) adj. m., pl. ceremonióși; f. ceremonioásă, pl. ceremonioáse

ceremonios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ceremonios a. care face prea multe ceremonii.

ceremonios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEREMONIÓS, -OÁSĂ, ceremonioși, -oase, adj. Care se comportă sau se face cu politețe (exagerată); protocolar. [Pr.: -ni-os] — Din fr. cérémonieux.