ceremonial - explicat in DEX

ceremonial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEREMONIÁL, ceremoniale, s. n. Totalitatea regulilor sau a formulelor de etichetă întrebuințate la o anumită ceremonie. ♦ (Adjectival; rar) Ceremonios. [Pr.: -ni-al. – Pl. și: ceremonialuri]. – Din fr. cérémonial, lat. caerimonialis.

ceremonial (Dicționar de neologisme, 1986)
CEREMONIÁL s.n. Totalitatea formelor și a uzanțelor care se folosesc la anumite ceremonii. V. protocol. // adj. (Rar) Ceremonios. [Pron. -ni-al, pl. -le, -luri. / < fr. cérémonial].

ceremonial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CEREMONIÁL, -Ă I. adj. care ține de ceremonie; ritual. II. s. n. totalitatea formulelor și a regulilor care se folosesc la anumite ceremonii. (< fr. cérémonial, lat. cacceremonialis)

ceremonial (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEREMONIÁL, ceremoniale, s. n. Totalitatea regulilor sau a formulelor de etichetă întrebuințate la o anumită ceremonie. [Pr.: -ni-al]. – Fr. cérémonial (lat. lit. caerimonialis).

ceremonial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ceremoniál, -ă adj. (lat. ceremonialis). Relativ la ceremonie: dispozițiunĭ ceremoniale. S. n., pl. e și urĭ. Regulele ceremoniiĭ: ceremonialu curțiĭ regale.

ceremonial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ceremoniál (-ni-al) s. n., pl. ceremoniále/ceremoniáluri

ceremonial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ceremonial a. constatator din ceremonii: legi ceremoniale. ║ n. totalitatea regulelor pentru ceremonii religioase sau politice.

ceremonial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEREMONIÁL, ceremoniale, s. n. Totalitatea regulilor sau a formulelor de etichetă după care se desfășoară o anumită ceremonie. ♦ (Adjectival; rar) Ceremonios. [Pr.: -ni-al. — Pl. și: ceremonialuri]. — Din fr. cérémonial, lat. caerimonialis.