cerbicie - explicat in DEX

cerbicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CERBICÍE s. f. Tenacitate, dârzenie; încăpățânare. – Cerbice + suf. -ie.

cerbicie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CERBICÍE s. f. (Rar) Tenacitate, dârzenie. – Din cerbice + suf. -ie.

cerbicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
cerbicíe f. (d. cerbice). Îndărătnicie. Rezistență, tenacitate.

cerbicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cerbicíe s. f., art. cerbicía, g.-d. cerbicíi, art. cerbicíei

cerbicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cerbicie f. îndârjire, tenacitate.

cerbicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CERBICÍE s. f. Tenacitate, dârzenie; încăpățânare. — Cerbice + suf. -ie.