cerargirit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERARGIRÍT s. n. Clorură de argint naturală, întrebuințată ca minereu de argint. – Din
fr. cérargyrite.cerargirit (Dicționar de neologisme, 1986)CERARGIRÍT s.n. Clorură de argint naturală, folosită ca minereu de argint. [< fr.
cérargyrite].
cerargirit (Marele dicționar de neologisme, 2000)CERARGIRÍT s. n. clorură de argint naturală, folosită ca minereu de argint. (< fr.
cérargyrite)
cerargirit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CERARGIRÍT s. n. Clorură de argint naturală, întrebuințată ca minereu de argint. –
Fr. cérargyrite.cerargirit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cerargirít (ce-rar-/cer-ar-) s. n.cerargirit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CERARGIRÍT s. n. Clorură de argint naturală, folosită ca minereu de argint. — Din
fr. cérargyrite.