centromer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENTROMÉR, centromere, s. n. (
Biol.) Regiune din cromozom unde se inserează brațele cromatidelor. – Din
fr. centromère.centromer (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENTROMÉR s. n. regiune prin care cromozomul se atașează de fibrele fusului în timpul diviziunii celulare. (< fr.
centromère)
centromer (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CENTROMER (‹
fr.)
s. m. (
GENET.) Porțiune a cromozomului prin care acesta se prinde de fusul nuclear de diviziune în timpul mitozei sau meiozei. Poate fi punctiform și localizat într-o strangulare inelară a cromozomului sau difuz, ca la majoritatea plantelor și insectelor. Poziția lui permite diferențierea tipurilor de cromozomi.
Sin. cinetocor.centromer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENTROMÉR, centromere, s. n. (
Biol.) Regiune din cromozom unde se inserează brațele cromatidelor. — Din
fr. centromère.