centrifuga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENTRIFUGÁ, pers. 3
centrifughează, vb. I.
Tranz. A efectua o mișcare centrifugă. – Din
centrifug. Cf. fr. centrifuger.centrifuga (Dicționar de neologisme, 1986)CENTRIFUGÁ vb. I. tr. A da o mișcare centrifugă; a supune unei forțe centrifuge; a trece (un material) printr-o pompă centrifugă. [Cf. fr.
centrifuger].
centrifuga (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENTRIFUGÁ vb. tr. a efectua o centrifugare. (< fr.
centrifuger)
centrifuga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)centrifugá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
centrifugheázăcentrifuga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENTRIFUGÁ, pers. 3
centrifughează, vb. I.
Tranz. A efectua o mișcare centrifugă. — Din
centrifug. Cf. fr. centrifuger.