cementare - explicat in DEX

cementare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEMENTÁRE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. – V. cementa.

cementare (Dicționar de neologisme, 1986)
CEMENTÁRE Acțiunea de a cementa; cementație. [< cementa].

cementare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CEMENTARE (‹ fr.) s. f. 1. Tratament termochimic de saturație prin difuzie de carbon, crom, azot, aluminiu a stratului superficial al unui material metalic, pentru a-i mări duritatea și rezistența la uzură. 2. Operație a procesului hidrometalurgic de extragere din soluții a unor metale (cupru, zinc, aur, argint etc.) prin tratare cu metale mai electronegative. 3. (GEOL.) C. hidrotermală = umplere a crăpăturilor și a porilor din roci cu substanțe minerale variate depuse din soluții reziduale, alcaline, provenite din diferențierea magmelor. Rezultatul c.h. sînt filoanele și zăcămintele de impregnație produse prin mineralizația porilor din roci.

cementare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEMENTÁRE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa.

cementare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cementare¹ (tratarea oțelului) s. f., g.-d. art. cementắrii, pl. cementắri

cementare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!cementáre²/cimentáre² (tratarea dinților) s. f., g.-d. art. cementắrii/cimentắrii; pl. cementắri/cimentắri

cementare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEMENTÁRE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. [Var.: cimentáre vb. I] – V. cementa.