cement - explicat in DEX

cement (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEMÉNT, cementuri, s. n. 1. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului. 2. (Med.; în sintagma) Cement dentar = material folosit în obturația provizorie a cariilor și la fixarea unor proteze. – Din fr. cément.

cement (Dicționar de neologisme, 1986)
CEMÉNT s.n. 1. Praf care se întinde pe suprafața unui metal pentru a fi cementat. 2. Substanță care acoperă rădăcina dintelui. [< fr. cément].

cement (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CEMÉNT¹ s. n. 1. praf cu care se cementează piesele de oțel. ♦ ~ dentar = material în obturația cariilor și la fixarea unor proteze. 2. substanță la rădăcina dintelui. (< fr. cément)

cement (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CEMENT²(O)- elem. „cement dentar”. (< fr. cémen-to/o/-, cf. lat. cementum, pietriș)

cement (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CEMENT (‹ fr.) s. n. 1. Agent folosit în operația de cementare; amestec de cementare. 2. (ANAT.) Substanță dură care intră în structura dinților. ♦ C. intercelular = substanță care leagă celulele între ele. 3. (În stomatologie) Substanță utilizată pentru obturarea spațiilor cariate. 4. (MED. VET.) Boală contagioasă provocată de un virus la purceii de 8-10 săptămîni.

cement (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEMÉNT, cementuri, s. n. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului. – După fr. cément.

cement (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cemént n., pl. e (lat. caementum, bloc de peatră [!] cĭoplit. V. ciment). Materie (cărbune, cărămizĭ pisate ș. a.) cu care se învelește un corp metalic ca să-l facĭ oțel, să separĭ auru de argint ș. a. Tartru dentar.

cement (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cemént (agent pulverulent, material dentar) s. n., pl. ceménturi

cement (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEMÉNT, cementuri, s. n. 1. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului. 2. (Med.; în sintagma) Cement dentar = material folosit în obturația provizorie a cariilor și la fixarea unor proteze. — Din fr. cément.