cementa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEMENTÁ, cementez, vb. I.
Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură.
2. (
Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement.
3. (
Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. – Din
fr. cémenter.cementa (Dicționar de neologisme, 1986)CEMENTÁ vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr.
cémenter].
cementa (Marele dicționar de neologisme, 2000)CEMENTÁ vb. tr. 1. a supune unele piese din oțel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora. 2. a obtura canalul unui dinte cu cement. 3. a fixa cu cement protezele pe dinți. (< fr.
cémenter)
cementa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEMENTÁ, cementez, vb. I.
Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. –
Fr. cémenter.cementa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cementá1 (a ~) (a trata oțelul)
vb.,
ind. prez. 3
cementeázăcementa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cementá2/cimenta (a ~) (a trata dinții)
vb.,
ind. prez. cementeáză/cimenteázăcementa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEMENTÁ, cementez, vb. I.
Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură.
2. (
Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement.
3. (
Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. [
Var.:
cimentá vb. I] — Din
fr. cémenter.