cembalo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÉMBALO s. n. Clavecin; clavicembal. –
Cuv. it.cembalo (Dicționar de neologisme, 1986)CEMBÁLO s.n. 1. (
Ant.) Instrument muzical de percuție compus din două talere.
2. Instrument cu claviatură asemănător clavecinului; spinetă, cimbal (
1). [Pl.
-ouri. / < it.
cembalo].
cembalo (Marele dicționar de neologisme, 2000)CEMBÁLO s. n. clavecin. (< it.
cembalo)
cembalo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÉMBALO s. n. Clavecin; clavicembal. —
Cuv. it.