ceainărie - explicat in DEX

ceainărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEAINĂRÍE, ceainării, s. f. (Înv.) Local în care se servea ceai (2). – Ceaină (înv. „ceainărie” < rus.) + suf. -ărie.

ceainărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEAINĂRÍE, ceainării, s. f. (Înv.) Local unde se servea ceai. – Din ceaină (înv., < rus čajnyj) + suf. -ărie.

ceaĭnărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
ceaĭnăríe f. Ceaĭnic, local de băut ceaĭ.

ceainărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ceainăríe s. f., art. ceainăría, g.-d. art. ceainăríei; pl. ceainăríi, art. ceainăríile

ceainărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ceainărie f. locul unde se bea ceaiu.

ceainărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEAINĂRÍE, ceainării, s. f. Local în care se servește ceai (2). — Ceaină (înv. „ceainărie” < rus.) + suf. -ărie.