ceainic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEÁINIC, ceainice, s. n. Vas special în care se fierbe apa pentru ceai (
2) sau în care se opărește ceaiul (
1). – Din
rus. ceainik.ceainic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEÁINIC, ceainice, s. n. Vas special în care se opărește ceaiul sau se fierbe apa pentru ceai. – Rus
čajnik.ceaĭnic (Dicționaru limbii românești, 1939)ceáĭnic n., pl.
e (rus.
čaĭnik). Vasu în care se opărește ceaĭu. Local de băut ceaĭ.
ceainic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ceáinic s. n.,
pl. ceáiniceceainic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ceainic n. vasul în care se opărește ceaiul. [Rus. ČAINIKŬ].
ceainic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEÁINIC, ceainice, s. n. Vas special în care se fierbe apa pentru ceai (
2) sau în care se opărește ceaiul (
1). — Din rus.
ceainik.