ceahol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ceahól (-luri), s. n. – Prelată la car.
Rus. čĕhol, din
sl. čĕhlŭ „perdea” (Cihac, II, 46).
ceahol (Dicționaru limbii românești, 1939)ceahól (
ea dift.) n., pl.
oaie (rus.
čehól).
Unde? Mușama de învălit [!] mărfurile ca să nu le ploaĭe. V.
polog.