ceașnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEÁȘNIC, ceașnici, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Paharnic. – Din
sl. ceašnikŭ.ceașnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ceáșnic s. m.,
pl. ceáșniciceașnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEÁȘNIC, ceașnici, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Paharnic. — Din
sl. ceašnikŭ.