ceacâr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEACẤR, -Ă, ceacâri, -e, adj. (Despre ochii unei ființe)
1. Care prezintă anomalia de a nu fi de aceeași culoare, care au culori diferite; (despre ființe) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului înconjurată de un cearcăn albicios.
2. Care suferă de strabism; sașiu, zbanghiu. – Din
tc. çakır „albastru cu ape cenușii”.