ceac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEAC s. n. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. –
Et. nec.ceac (Dicționaru limbii românești, 1939)ceac n., pl.
urĭ (ung.
csák, id.).
Mold. Cange cu care plutașiĭ trag grinzile de pe apă.
ceac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ceac s. n.,
pl. ceácuriceac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEAC, ceacuri, s. n. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. —
Et. nec.