caza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAZÁ, cazez, vb. I.
Tranz. A instala pe cineva temporar într-o locuință. – Din
fr. caser.caza (Dicționar de neologisme, 1986)CAZÁ vb. I. tr. A instala (pe cineva) într-o locuință pentru un timp determinat; a încartirui. [< fr.
caser].
caza (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cazá (-ále), s. f. – În Turcia, în trecut, district administrativ și judiciar.
Tc. kaza (Șeineanu, III, 33).
Sec. XVIII,
înv.caza (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cazá (-zéz, -át), vb. – A instala, a aranja.
Fr. caser. –
Der. cazier, s. n., din
fr. casier.caza (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAZÁ vb. tr. a instala într-un hotel, cămin etc. pentru un timp determinat. (< fr.
caser)
caza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAZÁ, cazez, vb. I.
Tranz. A instala pe cineva într-o locuință pentru un timp. –
Fr. caser.caza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cazá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cazeázăcazà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cazà v. a pune într’un loc, a instala (= fr.
caser).
caza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAZÁ, cazez, vb. I.
Tranz. A instala pe cineva temporar într-o locuință. — Din
fr. caser.