cavou - explicat in DEX

cavou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție funerară (într-un cimitir sau în alt loc de înmormântare) cu una sau mai multe cripte. – Din fr. caveau.

cavou (Dicționar de neologisme, 1986)
CAVÓU s.n. Mormânt constând dintr-o încăpere funerară, de obicei făcută sub pământ, în care se depun morții. [< fr. caveau].

cavou (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cavóu (cavóuri), s. n. – 1. Construcție funerară, criptă. – 2. (Arg.) Pat. Fr. caveau.

cavou (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAVÓU s. n. construcție funerară (sub pământ) în care se depun morții. (< fr. caveau)

cavou (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cavou, cavouri, s. n. (intl.) arestul poliției.

cavou (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție (într-un cimitir) constând dintr-o încăpere în care se depun morții. – Fr. caveau.

cavoŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cavóŭ n., pl. urĭ (fr. caveau, dim. d. cave, pivniță, d. lat. cavus, cav). Boltă, criptă (de înmormîntat morțiĭ uneĭ familiĭ).

cavou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cavóu s. n., art. cavóul; pl. cavóuri

cavou (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cavou n. consțrucțiune suterană pen¬tru înmormântări (= fr. caveau).

cavou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție funerară (într-un cimitir sau în alt loc de înmormântare) cu una sau mai multe cripte. — Din fr. caveau.