caza - explicat in DEX

caza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAZÁ, cazez, vb. I. Tranz. A instala pe cineva temporar într-o locuință. – Din fr. caser.

caza (Dicționar de neologisme, 1986)
CAZÁ vb. I. tr. A instala (pe cineva) într-o locuință pentru un timp determinat; a încartirui. [< fr. caser].

caza (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cazá (-ále), s. f. – În Turcia, în trecut, district administrativ și judiciar. Tc. kaza (Șeineanu, III, 33). Sec. XVIII, înv.

caza (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cazá (-zéz, -át), vb. – A instala, a aranja. Fr. caser. – Der. cazier, s. n., din fr. casier.

caza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAZÁ vb. tr. a instala într-un hotel, cămin etc. pentru un timp determinat. (< fr. caser)

caza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAZÁ, cazez, vb. I. Tranz. A instala pe cineva într-o locuință pentru un timp. – Fr. caser.

caza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cazá (a ~) vb., ind. prez. 3 cazeáză

cazà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cazà v. a pune într’un loc, a instala (= fr. caser).

caza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAZÁ, cazez, vb. I. Tranz. A instala pe cineva temporar într-o locuință. — Din fr. caser.