cavitate - explicat in DEX

cavitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAVITÁTE, cavități, s. f. Adâncitură, gaură într-un corp solid. ◊ Cavitate rezonantă = circuit oscilant pentru frecvențe foarte înalte, constituit dintr-o incintă cu pereți metalici în care se pot întreține oscilații electromagnetice sub formă de unde staționare. ♦ Spațiu în interiorul organismului sau al unui organ din corpul omului sau al animalelor, în care se află anumite organe. Cavitate toracică. – Din fr. cavité, lat. cavitas, -atis.

cavitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CAVITÁTE s.f. 1. Scobitură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid. 2. (Anat.) Spațiu gol în interiorul corpului sau într-un organ al omului. ◊ Cavitate generală = celom. [Cf. fr. cavité, it. cavità].

cavitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAVITÁTE s. f. 1. gaură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid. 2. (anat.) spațiu gol în interiorul organismului ori al unui organ. ♦ ~ generală = celom. (< fr. cavité, lat. cavitas)

cavitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAVITÁTE, cavități, s. f. Adâncitură, gaură într-un corp. ♦ Spațiu gol în corpul omului sau al animalelor, în care sunt așezate anumite organe. Cavitate toracică. – Fr. cavité (lat. lit. cavitas, -atis).

cavitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cavitáte f. (lat. cávitas, -átis). Scobitură, gaură: cavitate în dințĭ, într´un copac, într´un munte.

cavitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cavitáte s. f., g.-d. art. cavitắții; pl. cavitắți

cavitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cavitate f. partea găunoasă într’un corp solid, gaură.

cavitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAVITÁTE, cavități, s. f. Adâncitură, gaură într-un corp solid. ◊ Cavitate rezonantă = circuit oscilant pentru frecvențe foarte înalte, constituit dintr-o incintă cu pereți metalici în care se pot întreține oscilații electromagnetice sub formă de unde staționare. ♦ Spațiu în interiorul organismului sau al unui organ din corpul omului sau al animalelor, în care se află anumite organe. Cavitate toracică. — Din fr. cavité, lat. cavitas, -tis.