cavalerime(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CAVALERÍME s. f. (Înv.) Cavalerie1. – Cavaler + suf. -ime.
cavalerime(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CAVALERÍME s. f. (Înv.) Cavalerie1. – Din cavaler + suf. -ime.
cavalerime(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cavaleríme (înv.) s. f., g.-d. art. cavalerímii
cavalerime(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CAVALERÍME s. f. (Înv.) Cavalerie1. — Cavaler + suf. -ime.