cavalerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAVALÉRIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din
rus. kavaleriia (vine din
it.).
cavalerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (
Înv.)
1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor.
2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din
it. cavalleria.cavalerie (Dicționar de neologisme, 1986)CAVALERÍE1 s.f. (
Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen.
-iei. / < fr.
cavalerie, it.
cavalleria].
cavalerie (Dicționar de neologisme, 1986)CAVALERÍE2 (
Mil.) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și de transport. ♦ Unitate militară din această armă. [Gen.
-iei. / < rus.
kavaleriia, it.
cavalleria].
cavalerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAVALERÍE1 s. f. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. (< it.
cavalleria, fr.
cavalerie)
cavalerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAVALÉRIE2 s. f. armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de deplasare și de luptă. (< rus.
kavaleriia, fr.
cavalerie)
cavalerie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAVALÉRIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei compusă din soldați călări; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate. – Rus
kavaleriia (<
it.).
cavalerie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (
Înv.)
1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor
(I). 2. Decorație, ordin. –
It. cavalleria.cavalerie (Dicționaru limbii românești, 1939)*cavalérie f. (rus.
kavalériĭa, fr.
cavalerie, d. it.
cavalleria). Călărime, trupă de soldațĭ călărĭ. (Cavaleria românească se compune din roșiorĭ și călărașĭ și un regiment de escortă regală).
cavalerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cavalérie1 (parte a armatei)
(-ri-e) s. f.,
art. cavaléria (-ri-a), g.-d. art. cavalériei; pl. cavalérii, art. cavalériile (-ri-i-)