cavaleresc - explicat in DEX

cavaleresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAVALERÉSC, -EÁSCĂ, cavalerești, adj. De cavaler; p. ext. franc, leal; sincer, deschis. – Cavaler + suf. -esc. Cf. it. cavalleresco, fr. chevaleresque.

cavaleresc (Dicționar de neologisme, 1986)
CAVALERÉSC, -EÁSCĂ adj. De cavaler; (p. ext.) franc, leal; sincer, deschis. [Cf. it. cavalleresco, fr. chevaleresque].

cavaleresc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAVALERÉSC, -EÁSCĂ adj. de cavaler; (p. ext.) franc, leal; sincer, deschis. (< it. cavalleresco)

cavaleresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAVALERÉSC, -EÁSCĂ, cavalerești, adj. De cavaler. – Din cavaler + suf. -esc.

cavaleresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cavalerésc, -eáscă adj. (d. cavaler; it. cavalleresco, fr. chevaleresque). De cavalerizm, de cavaler medieval. Nobil, leal, inimos.

cavaleresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cavalerésc adj. m., f. cavalereáscă; pl. m. și f. cavaleréști

cavaleresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cavaleresc a. ce ține de cavalerism, demn de un cavaler: nobil, delicat, curagios.

cavaleresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAVALERÉSC, -EÁSCĂ, cavalerești, adj. De cavaler; p. ext. franc, leal; sincer, deschis. — Cavaler + suf. -esc. Cf. it. cavalleresco, fr. chevaleresque.