cavalet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAVALÉT, cavalete, s. n. 1. Postament pe care se așază ambarcațiile la bordul unei nave sau pe uscat.
2. Suport de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul unui planșeu de beton și pe care se sprijină dreptarul cu care se face nivelarea planșeului după turnarea betonului. – Din
it. cavalletto.cavalet (Dicționar de neologisme, 1986)CAVALÉT s.m. 1. Postament special pe care se așază ambarcațiile sau diferitele obiecte și instalații la bordul unei nave sau pe uscat.
2. Șipcă de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul plăcii unui planșeu de beton. [< it.
cavalletto].
cavalet (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cavalét, cavaléte, s.n. (înv.) șevalet.
cavalet (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAVALÉT s. n. 1. suport pe care se așază ambarcațiile sau diferitele obiecte la bordul unei nave ori pe uscat. 2. șipcă de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul plăcii unui planșeu de beton. (< it.
cavalletto)
cavalet (Dicționaru limbii românești, 1939)*cavalét n., pl.
e (it.
cavalletto, „căluț”). Căluș, suport cu treĭ saŭ și patru picĭoare pe care puĭ o tablă, un tabloŭ ș. a. – Fals
șevalet (fr.
chevalet). V.
triped.cavalet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cavalét s. n.,
pl. cavalétecavalet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAVALÉT, cavalete, s. n. 1. Postament pe care se așază ambarcațiunile la bordul unei nave sau pe uscat.
2. Suport de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul unui planșeu de beton și pe care se sprijină dreptarul cu care se face nivelarea planșeului după turnarea betonului. — Din
it. cavalletto.