catifeluță (Dicționaru limbii românești, 1939)
catifelúță f., pl. e (d. catifea). Panglicuță de catifea. Un fel de viorică maĭ mare de diferite colorĭ [!], cultivată pin [!] grădinĭ (viola tricolor). – În Munt. Mold. i se zice maĭ mult pansea (fr. pensée), ceĭa ce e un barbarizm. În Trans. i se zice Treĭ-frațĭ-pătațĭ.
catifeluță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
catifeluță f. 1. panglică de catifea; 2. fir de catifea cu care se coase flori; 3. Bot. specie de viorea cu trei colori (Viola tricolor).