catigorie - explicat in DEX

catigorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CATIGORÍE, catigorii, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie, defăimare. – Din ngr. katigoría.

catigorie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CATIGORÍE, catigorii, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie, defăimare. – Ngr. kategoría.

catigorie (Dicționaru limbii românești, 1939)
catigorie f. (ngr. katigoria. V. categorie și parigorie). Vechĭ. Calomnie.

catigorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
catigoríe (clevetire) (înv.) s. f., art. catigoría, g.-d. art. catigoríei; pl. catigoríi, art. catigoríile

catigorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
catigorie f. calomnie (învechit): auzi d-ta așa batjocură, așa catigorie ! AL. [Gr. mod.].

catigorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CATIGORÍE, catigorii, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie, defăimare. — Din ngr. katigoria.