catifeluță (Dicționaru limbii românești, 1939)catifelúță f., pl.
e (d.
catifea). Panglicuță de catifea. Un fel de viorică maĭ mare de diferite colorĭ [!], cultivată pin [!] grădinĭ (
viola tricolor). – În Munt. Mold. i se zice maĭ mult
pansea (fr.
pensée), ceĭa ce e un barbarizm. În Trans. i se zice
Treĭ-frațĭ-pătațĭ.