catifelat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATIFELÁT, -Ă, catifelați, -te, adj. Care are înfățișarea și finețea plăcută la pipăit a catifelei. ♦
Fig. (Despre sunete sau voce) Care este plăcut, cald, mângâietor. –
Catifea +
suf. -at (după
fr. velouté).
catifelat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATIFELÁT, -Ă adj. cu înfățișarea și finețea catifelei; catifelin. ◊ (fig.; despre sunete, voce) plăcut, cald, mângâietor. (după fr.
velouté)
catifelat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATIFELÁT, -Ă, catifelați, -te, adj. Care are înfățișarea și finețea plăcută la pipăit a catifelei. ♦
Fig. (Despre sunete sau voce) Plăcut, cald, mângâietor. – Din
catifele (
pl. lui
catifea) +
suf. -at.catifelat (Dicționaru limbii românești, 1939)catifelát, -ă adj. Neted și moale ca catifeaŭa:
obraz catifelat. V.
velin.catifelat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catifelát adj. m.,
pl. catifeláți; f. catifelátă, pl. catifelátecatifelat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)catifelat a. asemenea catifelei, neted și moale.
catifelat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATIFELÁT, -Ă, catifelați, -te, adj. Care are aspectul și finețea plăcută la pipăit a catifelei. ♦
Fig. (Despre sunete sau voce) Care este plăcut, cald, mângâietor. — De la
catifea.