catifeliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATIFELÍU, -ÍE, catifelii, adj. (Rar) (Ca) de catifea. –
Catifea +
suf. -iu.catifeliu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATIFELÍU, -ÍE, catifelii, adj. (Rar) (Ca) de catifea. – Din
catifele (
pl. lui
catifea) +
suf. -iu.catifeliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catifelíu (rar)
adj. m.,
f. catifelíe; pl. m. și
f. catifelíicatifeliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)catifeliu a. neted și moale ca mătasea:
ochi mari, negri, catifelii AL. [Turc. KATIFELl].
catifeliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATIFELÍU, -ÍE, catifelii, adj. (Rar) (Ca) de catifea. —
Catifea +
suf. -iu.