catahris(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CATAHRÍS,catahrisuri, s. n. (Grecism înv.) Abuz (1). – Din ngr. katáhrisis.
catahris(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CATAHRÍS,catahrisuri, s. n. (Grecism înv.) Abuz. – Ngr. katahrisis.
catahris(Dicționaru limbii românești, 1939) catáhris n., pl. urĭ (ngr. katáhrisis. V. catacreză). Sec. 18-19. Abuz (în funcțiune).
catahris(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) catáhris (înv.) (-ta-hris) s. n., pl. catáhrisuri
catahris(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) catáhris n. abuz (învechit): încuviințează toate catahrisurile AL. [Gr. mod.].
catahris(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CATAHRÍS,catahrisuri, s. n. (Înv.) Abuz (1). — Din ngr. katáhrisis.