catalan - explicat in DEX

catalan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CATALÁN, -Ă, catalani, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care se găsește pe teritoriul Cataloniei (Spania) și izolat în Franța, Italia, America Latină etc.; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține Cataloniei sau catalanilor (1). 3. S. f. Limbă romanică vorbită de catalani (1). – Din fr. catalan.

catalan
CATALÁN, -Ă, cataláni, -e, subst., adj. ~ (etim. incertă, prob. din v. cat. catelani = metateză din lacetani < gr. laketanoí = lacetan, identificabil cu ka(s)telanoí menționați de Ptolemeu) [GDLC]

catalan (Dicționar de neologisme, 1986)
CATALÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Locuitor, persoană) care aparține Cataloniei. // s.f. Limbă romanică vorbită de catalani. [Cf. fr. catalan].

catalan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CATALÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Catalonia. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în Catalonia și în principatul Andorra. (< fr. catalan)

catalan (Dicționaru limbii românești, 1939)
*catalán, -ă adj. și s. Din Catalonia. Chim. Metoda catalană, procedura metalurgică pin [!] care prefacĭ direct mineraĭu [!] în fer [!] fără să-l maĭ trecĭ pin starea de fontă.

catalan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
catalán adj. m., s. m., pl. cataláni; adj. f., s. f. catalánă, pl. cataláne

catalan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CATALÁN, -Ă, catalani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Catalonia (Spania). 2. Adj. Care aparține Cataloniei sau catalanilor (1), privitor la Catalonia ori la catalani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de catalani (1). — Din fr. catalan.