cataif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATAÍF, cataifuri, s. n. Prăjitură preparată din două straturi de tăiței foarte fini, prăjiți și însiropați, între care se pune un strat gros de frișcă. – Din
tc. katayıf (
lit. kadayıf),
ngr. kataífi.cataif (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cataíf (cataífuri), s. n. – Dulce oriental, cu cremă cu zahăr și frișcă. –
Mr. gădăife. Tc. kataif (Roesler 595; Șeineanu, II, 93; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134);
cf. ngr. γϰανταῖφι,
bg. kadaif. Cuvîntul
tc. este
pl. de la
kadife, cf. catifea.cataif (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATAÍF, cataifuri, s. n. Prăjitură făcută din două straturi de tăiței prăjiți între care se pune frișcă. –
Tc. kataıf.cataif (Dicționaru limbii românești, 1939)cataíf (sud) și
cadaif (est) n., pl.
urĭ (turc. [d. ar.]
kataiĭf, pop.
kadaĭif, pl. de la
katife, catifea). Un fel de prăjitură compusă din fire foarte supțirĭ de fidea opărite cu sirop și în mijlocu cărora e un strat de cremă.
cataif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cataíf s. n.,
pl. cataífuricataif (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cataif n. prăjitură turcească din tăieței foarte fin împâsliți (ca găitanele de catifea), cu miere și nuci sau migdale pisate cu puțină aromă:
cataifurile treceau pe dinaintea lui fără măcar să le atingă NEGR. [Turc. KATAIF (pl. d.
katifè, catifea)].
cataif (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATAÍF, cataifuri, s. n. Prăjitură preparată din două straturi de tăiței foarte fini, prăjiți și însiropați, între care se pune un strat gros de frișcă. — Din
tc. katayıf (
lit. kadayıf), ngr. kataífi.