catagrafie - explicat in DEX

catagrafie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CATAGRAFÍE, catagrafii, s. f. (Înv.) 1. Inventar. 2. Recensământ. – Din ngr. kataghrafí.

catagrafie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
catagrafíe (catagrafíi), s. f. – 1. Inventar. – 2. Recensămînt. Ngr. ϰαταγραφń (Gáldi 159).

catagrafie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CATAGRAFÍE s. f. tulburare a scrisului constând din repetarea cuvintelor sau a propozițiilor; înregistrarea în scris a unor variante care se repetă. (< cata- + -grafie²)

catagrafie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CATAGRAFÍE, catagrafii, s. f. (Înv.) 1. Inventar. 2. Recensământ. – Ngr. katagrafí.

catagrafie (Dicționaru limbii românești, 1939)
catagráfie f. (ngr. kata-grafí, inventar, acc. pe gra după alte cuv. ruseștĭ în -grafíe). Vechĭ. Azĭ pop. Statistică.

catagrafie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
catagrafíe (-ta-gra-) (înv.) s. f., art. catagrafía, g.-d. art. catagrafíei; pl. catagrafíi, art. catagrafíile

catagrafie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
catagrafie f. 1. recensământ; 2. inventar. [Gr. mod.].

catagrafie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CATAGRAFÍE, catagrafii, s. f. (Înv.) 1. Inventar. 2. Recensământ. — Din ngr. kataghrafi.